Riscuri ale fertilizarii in vitro: care sunt posibilele complicatii ce pot aparea

Daca tu si partenerul tau va aflati in imposibilitatea de a concepe in mod natural un copil, exista o solutie si pentru voi. Puteti sa deveniti parinti cu ajutorul fertilizarii in vitro. Pe langa avantajul urias adus de acest tratament, exista insa si posibile riscuri ale fertilizarii in vitro. Desi incidenta este relativ scazuta, e bine sa cunosti toate aspectele atunci cand optezi pentru FIV. Vorbim pe larg despre posibilele riscuri in acest articol. Iata ce ar trebui sa stii inainte sa treci printr-o procedura FIV.

Practic, in cadrul FIV discutam despre fertilizarea ovulului si a spermatozoidului in laborator, embrionul rezultat fiind ulterior transferat in uter. Procedura nu e lipsita de riscuri, asa ca fiecare pacienta trebuie informata cu privire la ele.

Riscuri ale fertilizarii in vitro: sindromul de hiperstimulare ovariana (SHSO)

Daca FIV este o solutie de tratament si pentru tine, trebuie sa stii ca printre posibilele riscuri ale fertilizarii in vitro este si sindromul de hiperstimulare ovariana (SHSO). Acesta rezulta din stimularea suprafizologica a ovarelor, de obicei in timpul inducerii ovulatiei cu gonadotropine. Sindromul se poate dezvolta numai dupa luteinizare, adica dupa administrarea de gonadotrofina corionica umana (hCG).

Mai multe informatii despre Stimulare ovariana pentru FIV: cum se realizeaza procedura si ce tratamente sunt disponibile poti afla de pe blog.

In forma sa severa, SHSO induce o marire ovariana masiva. Cresterea in dimensiune este insotita de mai multe chisturi, hemoconcentratie si acumularea de lichide in spatiul al treilea. Aceasta din urma se prezinta sub forma de efuziune:

• ascita;
• pleurala;
• pericardica;
• anasarca.

Sindromul clinic in plina evolutie se poate complica cu:

Sindromul este un fenomen auto-limitativ care urmeaza spontan dupa cateva zile in cazul in care pacienta nu este insarcinata. In cazul sarcinii, sindromul poate persista chiar mai mult si poate creste ca severitate.

Patofiziologia sindromului de hiperstimulare ovariana

Severitatea simptomelor referitoare la SHSO rezulta dintr-o crestere a permeabilitatii capilare. Aceasta provoaca trecerea lichidului din spatiul intravascular in compartimentele spatiului al treilea. S-a aratat ca alaturi de hCG, un rol in aparitia sindromului il pot avea urmatorii factori:

• factorul endotelial de crestere vasculara (VEGF);
• angiotensina II;
• factorul epitelial de crestere (EGF);
• factorul de crestere similar insulinei I (IGF-I);
• factorul de transformare a cresterii (TGF);
• factorul de crestere derivat din trombocite (PDGF);
• interleukina-1 beta.

Clasificarea sindromului de hiperstimulare ovariana

Desi gradul de severitate a formelor SHSO formeaza un spectru continuu si starea femeii se poate ameliora sau deteriora in timp, s-au facut mai multe incercari pentru a clasifica gradul de severitate. In cazul celor care au SHSO ca urmare a inducerii ovulatiei, dimensiunea ovarelor este un indicator util pentru a stabili gravitatea afectiunii. Aceasta nu se aplica in cazul femeilor care au efectuat aspiratie foliculara, la care formele severe ale bolii pot coexista cu marirea ovariana relativ minora.

Astfel, dimensiunea ovariana, cel mai important factor atunci cand singura tehnica este inducerea ovulatiei, nu este definitiva in cazul tehnologiei de reproducere asistata (ART). Clasificarea SHSO la pacientele supuse ciclurilor ART ar trebui sa se bazeze mai mult pe tabloul clinic si parametrii de laborator si nu pe marirea ovariana. SHSO se poate clasifica in:

• usor;
• moderat;
• sever.

Forma severa poate fi sub-clasificata, in functie de severitate pana la stare critica.

Tratament pentru sindromul de hiperstimulare ovariana

La prezentarea la medic, pacientei i se poate administra tratamentul simptomatic. Si asta in urma evaluarii starii critice de hidratare, statutul hemodinamic si simptomelor de ascita, efuziune pleurala, efuziune pericardica si tromboembolism.

Durerea poate fi semnificativa in cazul SHSO, provocand confuzii de diagnostic in cazul in care se suspecteaza complicatii de chisturi acute. Se poate prescrie paracetamol sau dipirona (optalgin) pentru ameliorarea durerii. Utilizarea de medicamente nesteroidale anti-inflamatoare este controversata. Senzatia de greata se poate reduce cu ajutorul metoclopramidului (Pramin).

De obicei, SHSO devine evident in 3 pana la 6 zile dupa administrarea hCG si dureaza mai mult daca pacienta a conceput in acest ciclu. Caracteristicile clinice ale SHSO dispar, de regula, destul de repede. Cursul sau este auto-limitat si dispare, de regula, in termen de doua saptamani, daca pacienta nu concepe. Atat timp cat patogeneza SHSO ramane inca enigmatica si tratamentul SHSO ramane in mare parte empiric.

Riscuri ale fertilizarii in vitro: sangerarea

Si sangerarea se numara printre riscurile fertilizarii in vitro. Explicam in continuare de ce se poate produce.

In timpul aspiratiei trans-vaginale a ovocitului, cu ghidare ecografica, punctiile multiple ale boltei vaginale sau manipularea si rotirea necorespunzatoare a sondei vaginale cu ultrasunete in timp ce se introduce acul de aspiratie prin bolta vaginala, pot sa raneasca sau sa rupa mucoasa vaginala, ovarele, organele intra-abdominale sau vasele de sange.

Sangerarea din bolta vaginala este o consecinta comuna a recoltarii ovulului. Incidenta raportata este de 1,4 pana la 18,4%. In cele mai multe cazuri, sangerarea vaginala s-a oprit spontan la finalul procedurii. In cazurile in care aceasta nu s-a oprit, trebuie identificat locul sangerarii, urmat de aplicarea de presiune cu buretele forcepsului sau prin tamponare vaginala. Daca nu se reuseste acest lucru sau ruptura este lata si adanca, va fi necesar sa se sutureze.

Aspiratia transvaginala a ovocitului poate provoca, de asemenea, sangerare daca vasele de sange pelvine intraperitoneale si retroperitoneale sunt atinse sau daca se deterioreaza reteaua vasculara fina din jurul foliculilor ovarieni intepati. Incidenta raportata a hemoragiei intra sau retroperitoneala variaza intre 0,1 si 1,3%.

Sangerare intraperitoneala tinde sa fie severa, cu deteriorarea hemodinamica acuta, in timp ce sangerarea reproperitoneala apare mai tarziu si mai incet.

Hemoragia intraperitoneala ar trebui sa fie suspectata imediat dupa colectare ovulului. Si asta in cazul in care pacientele se plang de slabiciune, ameteala, dispnee sau se observa tahicardie si anemie.

Scaderea concentratiei de hemoglobina este o indicatie imediata pentru transfuzie de sange. Daca deteriorarea hemodinamica continua sau apar dureri abdominale acute este nevoie de laparoscopie de diagnostic sau laparotomie cu homeostazia ulterioara.  

Riscuri ale fertilizarii in vitro: infectiile

Boala inflamatorie pelvina (BIP) este o complicatie rara a aspiratiei transvaginale a ovocitului cu ghidare ecografica sau transferul de embrioni. Afectiunea are o incidenta raportata de 0,2 la 0,5%. Acest lucru este cauzat in principal de faptul ca in cele mai multe programe de FIV pacientii au primit antibiotic profilactic ca urmare a procedurii.

Semnele si simptomele bolii inflamatorii pelvine sunt:

• febra;
• dureri abdominale;
• disurie.

Cu toate acestea, boala inflamatorie pelvina nu exclude colonizarea bacteriana subclinica oculta, ce poate influenta succesul de implantare a embrionului.

Aspiratia ovocitului poate duce, de asemenea, la dezvoltarea abcesului tubo-ovarian sau pelvian. Acesta este o complicatie severa a procesului si ar putea conduce la interventii chirurgicale incheiate cu adnexectomie.

Mecanismele infectiei

In timpul aspiratiei transvaginale, transportul accidental cu acul al florei cervicovaginale in tesutul ovarian poate provoca ooforita unilaterala sau bilaterala si punctia accidentala a unui hidrosalpinx contaminat sau steril poate provoca salpingita.

Unii autori au atribuit infectia pelvina unor chisturi endometriozice infectate sau abcesului tubo-ovarian dupa aspiratia endometriomului sau, mai rar, la punctia accidentala a intestinului. Infectia pelvina poate aparea ca o consecinta directa a TE transcervical. Acest lucru este demonstrat de cazuri raportate de BIP ca urmare a TE de la un donator agonadal – primitor de ovul sau in timpul TE crioconservati.

Efectul de infectie pelvina acuta asupra rezultatului FIV-TE

Aspectul de BIP in momentul critic de implantare poate cauza esecul conceperii. Aceasta constatare are mai multe explicatii posibile, asa cum explicam in detaliu mai jos.

Bacteriile care elibereaza endotoxine pot fi introduse in cavitatea peritoneala in timpul recuperarii recoltarii a ovocitului si in cavitatea uterina sau trompe in timpul TE.

Bacteriile declanseza un lant de evenimente care duc la activarea, proliferarea si diferentierea limfocitelor si producerea de anticorpi specifici si diferite citokine.

In afara rolului lor direct asupra implantarii si dezvoltarii embrionare precoce, citokinele pot sa provoace cresterea temperaturii si sa afecteze in mod indirect rezultatul FIV-TE.

Tratamentul infectiilor

Potentialul de contaminare bacteriana intraperitoneala a condus la utilizarea de rutina a antibioticelor profilactice si a dezinfectarii vaginale.

Boala inflamatorie pelvina sau abcesul tubo-ovarian dupa OPU necesita un diagnostic precis si un tratament prompt cu antibiotice cu spectru larg. In prezenta unui abces pelvian, care este mai mare de 8 cm sau care nu raspunde la medicamente, drenajul transvaginal sau percutanat este un tratamentul la alegere, cu instilarea intracavitara cu sau fara ghidare ecografica a unei combinatii de antibiotice.

Este nevoie uneori de laparoscopie chirurgicala sau laparotomie pentru a elimina abcesul sau pentru a elimina tuburile infectate sau anexiale.

Riscuri ale fertilizarii in vitro: sarcina extrauterina

Sarcina extra uterina (SEU) reprezinta implantarea unui blastocist in orice alt loc decat in captuseala interioara a uterului. Marea majoritate (95%) din sarcinile extrauterine apar in trompa uterina. Cu toate acestea, pot sa apara si in alte locuri, cum ar fi ovar, cervix si cavitatea abdominala.

Ratele de SEU sunt mai mari la sarcinile rezultate din tehnici de reproducere asistata (ART) decat la sarcinile spontane.

Alti factori favorizati pentru sarcina ectopica sunt:

• SEU anterioare;
• salpingitis;
• chirurgie anterioara la trompa uterina;
• adeziuni peritubare;
• leziuni pelviene care distorsioneaza trompele;
• anomalii de dezvoltare ale trompelor;
• motilitatea afectata a trompelor uterine.

Incidenta SEU dupa FIV variaza intre 2,1 si 94% din sarcinile clinice.

In 1996, Societatea pentru Tehnologii de Reproducere Asistata (SART) a raportat o scadere a incidentei SEU la 0,8% din transferuri si 1,6% din sarcini, comparativ cu 0,9% si respectiv 2,8% in 1995.

Aceasta constatare s-a datorat scaderii proportiei de cupluri cu trompe uterine-factor de infertilitate care urmeaza un tratament de FIV si cu cresterea concomitenta a cuplurilor cu infertilitate de sex masculin-factor.

Tratamentul sarcinii ectopice

Sarcinile ectopice nu pot continua pana la nastere. Tratamentul unei sarcini ectopice variaza in functie de cat de stabila este femeia din punct de vedere medical si de marimea si localizarea sarcinii.

Tratamentul timpuriu al unei sarcini ectopice se face cu metotrexat antimetabolit, care actioneaza prin inhibarea metabolismului acidului folic. Acest mod de tratament s-a dovedit a fi o alternativa viabila fata de tratamentul chirurgical inca din anii ’90. Daca se administreaza in prima parte a sarcinii, metotrexatul poate perturba dezvoltarea embrionului in crestere.

Daca ai nevoie de mai multe informatii legate de posibila aparitie a complicatiilor in cazul FIV sau te confrunti cu o anumita problema de sanatate ce ar putea duce la o procedura de fertilizare cu riscuri, te poti adresa unui specialist al Dacia Medical Center. Medici cu experienta vor veni cu solutia optima pentru tine, astfel incat sa inlaturi orice risc al fertilizarii in vitro. Programeaza-te chiar acum la 0766536553.